Interviu cu Dan Terteci, initiatorul campaniei ,,Premiantii fara premii,,

‎Când a început campania Premianții fără premii?
Totul a început în toamna anului 2013, în luna octombrie. Discutam Eram la o discuţie cu un amic şi vorbeam despre valori, despre oamenii care sunt importanţi, despre cei care stau în semiobscuritatea reflectoarelor, despre cei care pun umărul la a construi. Vorbind despre aceste aspecte am spus la un moment dat: „îţi dai seama că trecem pe lângă oameni pe care nu-i cunoaştem, trec valori în mod anonim pe lângă noi, şi habar nu avem”. Am spus atunci că ei sunt nişte premianţi fără premii, pentru că oamenii aceştia au valoare, indiferent că discutăm despre valoarea socială, intelectuală, profesională, culturală etc. şi că ei nu aşteaptă în mod neapărat un premiu. Aceasta a fost premisa.
Denumirea campaniei, „premianţii fără premii”, relevă un aspect cu dublu sens al acţiunii care se desfăşoară de un an de zile la Deva, şi anume faptul că în piaţă nu se acordă premii materiale, premiul îl constituie recunoaşterea şi recunoştinţa manifestate în spaţiul public faţă de un om pe care îl considerăm că poate fi un model sau care transmite un mesaj sănătos societăţii. Celălalt aspect se referă la faptul că premianţii, majoritatea dintre ei, nu au mai primit premii pentru munca lor.
Treaba este cât se poate de simplă, pe diplomă semnează toată lumea prezentă, autentificând astfel, dacă putem spune aşa, documentul în cauză, care nu este decernat de vreo instituţie anume sau de vreo organizaţie. Premiul se acordă de către cei prezenţi care vin să cunoască omul premiat şi să-i spună mulţumesc.

Te-a inspirat o persoană anume?
Să încep această campanie!? Da, m-au impresionat multe persoane, mai ales în perioada când lucram în presă. Atunci am văzut că de foarte multe ori erau promovați oameni care nu meritau nici cea mai miă atenție, în timp ce oamenii cu caliăți indiscutabile, merituoși, rămân necunoscuți. Mi-am zis să încerc și a mers.

Cum îți alegi premianții?
Am încercat de fiecare dată să explic ce anume are omul acela deosebit, ce îl face să fie reprezentativ. Poate că uneori nu am reuşit să transmit foarte bine gândurile şi trăirile mele. Ştii ce am descoperit în campania asta!? Faptul că fiecare om poate să fie premiat pentru ceva, fiecare dintre noi are o calitate care poate fi însumată corolei de minuni a lumii.
Unii au spus că ar trebui să fie premiaţi oameni perfecţi, oameni cărora niciodată nu avem ce să le reproşăm. Asta ar însemna să răspundem ferm la întrebarea dacă omul, generic vorbind, este permanent bun sau permanent rău. Aşa ceva nu există, un om poate să fie bun astăzi, iar într-un alt context să fie perceput ca fiind rău. Or, lucrul ăsta nu se poate judeca uşor şi nu de către mine, nu am nici calităţileşi nici menirea asta.

S-a autopropus cineva?
Da, sigur, dar au fost cazuri răzlețe, care nu sunt semnificative. Aspectul ăsta mai arată un lucru și anume faptul că acesată campanie este construită corect, în sprijinul unor valori general recunoscute, acceptate și prețuite – valorile umane.

Ai fost nevoit vreodată sa anulezi premierea dintr-un anume motiv?
Nu. Au fost cazuri când a trebuit să amânăm un protagonist pentru o altă ediție, dar asta numai din cauza programului său.

Te-a impresionat cineva în mod special?
Toți premianții m-au impresionat teribil, altfel ar fi fost o contradicție pe care mi-ar fif fost greu să o explic. Totuși, doamna Carlota Lakatoș, care a fst premiată în data de 8 martie, a fost pentru mine un exemplu de bunătate. A născut 15 copii, i-a alăptat, i-a crescut, lucru care nu este ușor, știm bine asta, iar viața a făcut ca la bătrânețe să ajungă la azil. Încercată foarte greu de soartă, această femeie vorbete frumos despre copiii ei, despre lumea, despre oameni, despre viață în general. Nu s-a lăsat cucerită de rău, chiar dacă sufletul ei a fost franjurat de destinul nu tocmai ușor sau plăcut.

A fost premiat vreodată vreun politician, fost politician?
Nu, iar dacă este cineva implicat politic, deși mă îndoiesc, nu este la nivelul deciziei.

Inviți politicieni la eveniment? Dacă nu, de ce?
Ba da, îi invit pe toți, fac public, așa cum îi invit pe toți participanții, prin comunicate de presă, prin evenimentul creat pe facebook. Dar nu o fac în mod personal. . Dacă vom ajunge la faza în care politicienii să vină în piaţă să mulţumească oamenilor valoroşi din societate, pe care-i şi reprezintă dealtfel, să le strângă mâinile în semn de preţuire, ar însemna că mesajul campaniei a ajuns în mod corect la ei. Ceea ce nu se va întâmpla niciodată va fi faptul că această campanie nu va fi o tribună politică de transmitere de mesaje electorale.

Este greu să faci lucruri pozitive într-o țară ca România?
Nu, mai ales într-o țară ca România. Pentru mine oamenii de aici sunt mai deschiși și mai receptivi la bine. Sigur, dezamăgiți de așteptări, oamenii au ajuns resemnați. Cred că e o șansă să ne arătăm unii altora că avem valori, că putem scoate în față frumosul din jurul nostru. Revenind la binele despre care vorbești, vreau să spun că e foarte greu să faci bine, binele este energofag, consumă multe energii. În contextul suspiciunii generale îți trebuie multă determinare să continui, dar efectele obținute cu ajutorul binelui sunt mult mai trainice. E adevărat că ele apar mai târziu, ceea ce nu se întâmplă în cazul folosirii răului, a urii, când rezultatele apar mult mai rapid, dar se și risipesc ca un fum. Și totuși este minunat să vezi câți oameni aleg binele, sunt mai mulți decât ne-am putea imagina.
Mai trebuie să facem un lucru, să devenim curajoși, să avem curajul de a ne arăta bucuria, recunoștința față de ceeace prețuim, parcă ne rușinăm în fața faptelor bune, le trecem sub tăcere, dar năvălim cu aspectele urâte în afară. Haideți să nu mai discriminăm bine și frumosul în favoarea răului și urâtului.

Ai fost întrebat vreodată dacă ai o miză de orice natură prin campania ta?
Cum să nu!? Și e firesc să fie așa. Să ai o acțiune fără o miză este caz de studiu medical. Nu o să mă opresc aici, acum la întrebările de la început, de genul “cine este în spate!?”, “ce politician se promovează!?”, pentru că astea s-au lămurit de multă vreme. Sper! Vreau doar să spun ce este această campanie. : Ieşitul în stradă, ca mod de manifestare a campaniei are, în subsidiar, şi scopul de a redescoperi spaţiul public ca liant. Am folosit de prea multe ori spaţiul public pentru proteste. E bine că se întâmplă asta, până la urmă esenţa democraţiei presupune manifestarea nemulţumirii populare, atunci când e cazul, faţă de măsurile adoptate de politicul care ar trebui să reprezinte interesele generale, dar nu avem numai de protestat, avem şi de mulţumit, avem şi valori pe care ar trebui să le scoatem în faţă, este un mod constructiv de a spune ceea ce vrem să vedem promovat şi susţinut. Pentru că tot veni vorba, uneori am avut sentimentul că lucrurile se mişcă mai greu. Mă aşteptam la mai multe propuneri din partea societăţii, dar am înţeles de ce nu s-a întâmplat asta. Încă nu avem exerciţiul acesta pe care îl deprindem împreună, mă refer aici la a privi în ochi pe celălalt şi să-i recunoaştem calităţile. „Cine sunt eu ca să îl premiez pe omul ăla”, cam aşa s-ar traduce, iar răspunsul este terifiant de simplu, suntem beneficiarii muncii acestor oameni, nişte destinatari ai utilităţilor sociale ale acestora. Din această perspectivă unii îi premiază pe alţii. Este mulţumescul pe care îl spunem zilnic cuiva care ne-a făcut un serviciu, numai că la „Premianţii fără premii” asta se face în mod public.
Denumirea campaniei, „premianţii fără premii”, relevă un aspect cu dublu sens al acţiunii care se desfăşoară de un an de zile la Deva, şi anume faptul că în piaţă nu se acordă premii materiale, premiul îl constituie recunoaşterea şi recunoştinţa manifestate în spaţiul public faţă de un om pe care îl considerăm că poate fi un model sau care transmite un mesaj sănătos societăţii. Celălalt aspect se referă la faptul că premianţii, majoritatea dintre ei, nu au mai primit premii pentru munca lor.
Treaba este cât se poate de simplă, pe diplomă semnează toată lumea prezentă, autentificând astfel, dacă putem spune aşa, documentul în cauză, care nu este decernat de vreo instituţie anume sau de vreo organizaţie. Premiul se acordă de către cei prezenţi care vin să cunoască omul premiat şi să-i spună mulţumesc.
Față de toate acestea, miza mea apare ca o încercare de a le permite copilor mei să aibă șansa să ajungă la mormântul meu călătorind printe oameni care judecă aproape corect.

Consideri că trăim intr-o țară care nu își apreciază adevăratele valori?
Așa am crezut și eu, dar nu e așa, oamenii apreciază adevăratee valori, chiar dacă privesc siderați la circ și bâlci. Un coleg de serviciu a spus că lumea este însetată de valori autentice, dar nu le primește, nefiind oferite.

Exista o elita în România? Dacă da, care?
Cred că există, cu siguranță există, dar să spun eu care este aia ar însemna să mă transform în judecător. Nu am calitățile necesare pentru a face asta.

În ce condiții ai renunța la campania ta?
La momentul actual nu mă văd în postura asta. Cu siguranță aș renunța la ea atunci când aș periclita-o.

Regrete, speranțe?
Avem de toate. Regret că nu am început mai devreme treaba asta, dar poate că nu era momentul. La regrete, citându-l pe dr. Lupu, m-am născut prea târziu și mor prea devreme pentru a vedea campania maturizându-se. Speranțe… sper că vor veni și mai mulț prieteni alături de valorile umane,sper să renunțăm, la orgolii și invidii.

Unde vezi campania peste 5 ani?
Sincer!? Nu știu. Poate tot în stradă, adică în viață.

Comments

comments

Lasă un răspuns